Endocrinologie

PUNCȚIA BIOPSIE CU AC FIN

Printe patologiile care afectează glanda tiroidă se numară și nodulii tiroidieni, prezenți în număr unic sau sub foma de gușă multinodulară. Formațiunile nodulare de la nivelul tiroidei sunt decelate prin: observație (dacă sunt mari și deformează regiunea cervicală anterioară-“bombează ceva sub piele”), la palpare sau , cel mai frecvent, ecografic cu ocazia unei evaluari eco doppler vascular cervical sau în contextul unui screening tiroidian- funcțional și imagistic.

Ecografia este și metoda imagistică cea mai utilizată de evaluare și cea care orientează medicul endocrinolog depre natura benignă sau mult mai rar, malingă a nodulilor tiroidieni. În cazul noduluilor cu caractere de beningnitate ecografia rămâne ulterior și metoda de monitorizare.

Prezența unui nodul tiroidian sau a gușii multinodulare impune și evaluare statusului funcțional al tiroidei (dozare de TSH si FT4) și dozarea Calcitoninei (marker specific pentru cancerul medular tiroidian).

Pentru nodulii cu caractere suspecte ecografic, cu risc mare de malignitate se recomandă o evaluare completă și de certitudine reprezentată de puncția biopsie cu ac fin.

Puncția cu ac fin permite extragerea câtorva celule de la nivelul nodulului suspect care apoi  sunt supuse unui examen citologic (realizat de către medicul anatomopatolog).  La microscop, anatomopatologul poate depista prezența celulelor maligne.

Puncția biopsie cu ac fin se face sub ghidaj ecografic, medicul știind permanent unde se află cu acul și evitând astfel puncționarea accidentală a unor vase de sânge (artera carotidă sau vena jugulară), ca și puncția din țesut tiroidian sănătos.

Procedura este minim dureroasă (este efectuată cu un ac foarte subțire-“ac fin”) și de scurtă durată (de la câteva secunde- la un minut), dar pentru ameliorarea suplimentară a jenei ce poate fi resimțită se poate utiliza un unguent local cu anestezic.

Pacientul nu necesită o pregatire specială anterioară puncției, nu trebuie să se prezinte nemâncat sau în alte condiții speciale. Pe parcursul procedurii este foarte important să nu înghită, să nu vorbească și să nu tușească. De cele mai multe ori o singură intrare cu acul (o singură înțepătură) poate fi sufientă, extrăgând suficient material ce urmează să fie evaluat citologic, dar se poate impune și o a doua înțepătură.

Post procedură pacinetul nu are contraindicații legate de alimenație, nu necesită analgezice, deși dacă simte totuși un discomfort poate folosi analgezice ușoare precum paracetamol sau  antiinflamatoare nesteroidiene, dar se recomandă să evite efortul fizic intens sau căratul de greutăți 24 ore.

Pe lângă aspectul diagnostic pe care îl oferă puncția biopsie cu ac fin , acesta uneori poate fi și terapeutică ajutând la evacuarea nodulilor chistici de mari dimensiuni (plini cu lichid) care determină fenomene de compresie.

Hipofuncţia tiroidei poartă numele de HIPOTIROIDIE are diverse  cauze si se manifesta diferit in functie de varsta copilului.

La nou-născut şi sugar, hipotiroidismul congenital (din naştere) poate fi semnalat clinic de:

• icter prelungit,
• plâns răguşit,
• somnolenţă,
• hipotonie generalizată,
• tegumente reci şi uscate,
• constipaţie,
• bradicardie,
• asocierea altor malformaţii congenitale.

La această grupă de vârstă, începerea tratamentului cu hormoni tiroidieni este important să fie făcută cât mai devreme posibil, întrucât hipotiroidia congenitală netratată este principala cauză de retard mental ireversibil.

La copii preşcolari, hipotiroidia se poate instala lent şi se poate manifesta prin:

• statura mica,
• tulburări de comportament,
• somnolenţă,
• constipaţie,
• caderea parului
• infiltrarea şi uscarea tegumentelor

La copii şcolari şi adolescenţi, hipotiroidia poate îmbrăca numeroase faţete clinice, precum:

• un randament şcolar scăzut,
• tulburări de somn sau de comportament,
• căderea părului,
• unghii friabile,
• tulburări de ciclu menstrual la fete,
• pubertate intarziata sau precoce la ambele sexe.

Tratamentul hipotiroidiei se face cu hormoni tiroidieni (levotiroxină cel mai frecvent), fiind un tratament accesibil, ieftin şi bine tolerat de către copii.

HIPERTIROIDIA  este caracterizată de o secretie in exces de hormoni tiroidieni. Este o  patologie tiroidiană mai rar diagnosticată în populaţia pediatrică, comparativ cu hipotiroidia.

Consecinţele clinice diferă în funcţie de vârstă, dar principalele simptome sunt:

• tahicardia (creşterea numărului bătăilor cardiace),
• palpitaţiile,
• scăderea în greutate,
• insomniile,
• hiperactivitatea,
• lipsa de concentrare,
• durerile musculare,
• tremorul fin al mâinilor,
• vârsta osoasă avansată,
• tulburari de mentstruatie la fetele pubere,
• în cazuri mai rare poate apărea afectarea oculară (retracţia palpebrală, exoftalmia).

Tratamentul hipertiroidismului se face în funcţie de cauză, începându-se în general cu tratamentul cu antitiroidiene de sinteză, urmat de alegerea unui tratament curativ definitiv (chirurgia sau administrarea de radioiod).

Hipertiroidismul corect diagnosticat şi tratat la orice grupă de vârstă are o evoluţie bună şi un prognostic pozitiv.