01 apr.
Din ce în ce mai mulți neonatologi și pediatri recomandă un consult cardiologic care include o ecocardiografie după externarea din maternitate, în general în primele 3-4 luni de viață. Această investigație cu valoare de screening se bazează pe câteva rațiuni pe care le vom expune mai jos.
Statisticile mai vechi susțineau ca aproximativ 1% dintre nou-născuți au o malformație cardiacă, o treime dintre malformații sunt critice iar circa un sfert nu sunt diagnosticate în maternitate. O dată cu disponibilitatea mult mai largă a ecocardiografiei se constată însă că defectele sau șunturile persistente post-natal sunt mult mai frecvente în rândul sugarilor. Deși majoritatea acestor anomalii sunt mici, fără impact asupra dezvoltării inimii și cu tendința naturală de rezolvare spontană, diagnosticarea și urmărirea lor poate preveni efectele potențial nefaste în timp și ajută la instituirea măsurilor terapeutice la timp acolo unde este nevoie. Din păcate, uneori astfel de mici defecte neglijate pot conduce la apariția unor afecțiuni grave până în momentul în care ele nu mai pot fi reparate chirurgical sau intervențional.
Primul screening al malformațiilor cardiace critice se face în maternitate, conform unui protocol adoptat internațional, prin pulsoximetrie (măsurarea oxigenului din sânge) pentru decelarea cazurilor care au nevoie de tratament cât mai curând după naștere. Sunt însă malformații severe care nu vor da semne decât după 3-5 zile de viață din cauza unor factori fiziologici sau patologici: spre exemplu coarctația de aortă mascată de prezența unui canal arterial permeabil. Alte malformații pot rămâne nedetectate luni sau ani în lipsa unei examinări ecocardiografice.
Prezența unui suflu/murmur cardiac este destul de des întâlnită la sugari. Aproximativ jumătate din aceste sufluri sunt „inocente” adică fără niciun substrat patologic. Asta înseamnă însă că cealaltă jumătate au o cauză organică sau funcțională, motiv pentru care ar trebui apelat la ecocardiografie pentru elucidare.
Semnele și simptomele sugestive pentru o afecțiune cardiacă sunt în majoritate nespecifice și greu de interpretat de către părinte, motiv pentru care, la apariția lor ar trebui să consultăm un cardiolog pediatru. În cazul sugarilor ritmul de creștere în greutate neadecvat, transpirația în timpul suptului, faptul că obosește repede și se oprește repetat din supt, respirația foarte rapidă, cianoza (albăstrirea) tegumentelor, edemele, letargia sau iritabilitatea pot fi semnale de alarmă.
Ecocardiografia este metoda cea mai potrivită de examinare cardiacă a copilului din mai multe motive: este rapidă și disponibilă, este neinvazivă, nedureroasă, nu implică radiații periculoase și nu are niciun efect negativ asupra organismului. Deși ea nu este o metodă infailibilă – unele defecte nu sunt vizibile și vor avea nevoie de examene complementare – ecocardiografia poate exclude sau diagnostica majoritatea defectelor structurale sau funcționale sau poate ridica suspiciuni pentru investigații suplimentare. Pentru că o examinare ecografică de calitate presupune un pacient liniștit, care sa stea nemișcat și să respire normal, protocoalele vestice folosesc de regulă sedarea ușoară a copiilor mai mici de 4-5 ani. Cu toate acestea la noi se recurge foarte rar la sedarea copilului dacă nu sunt detectate defecte majore care să necesite o evaluare mai aprofundată. Uneori va fi recomandată însă o reevaluare după o perioadă de timp pentru urmărirea defectului sesizat sau completarea examenului ecografic abreviat în cazul unui pacient mai agitat.
Lista defectelor care pot fi observate în timpul unei examinări ecografice cardiace este lungă dar ea este acoperită aproape integral prin aprecierea structurilor și funcției cardiace. Se verifică așezarea organelor și a marilor vase în abdomen, corectitudinea conexiunilor între diverse structuri cardiace, integritatea septurilor, grosimile pereților, structura și funcția valvelor, fluxul sanguin prin orificiile și vasele mari, se apreciază funcționarea mușchiului inimii inclusiv prin măsurători specifice, se estimează presiuni cu ajutorul unor indici cardiografici, se măsoară calibrele vaselor și a cavităților inimii pentru decelarea oricăror anomalii, descrierea și cuantificarea lor pentru urmărirea ulterioară și acuratețea informației în folosul altor medici.
Medicina modernă pune un accent din ce în ce mai mare pe prevenție pentru că prevenind o boală sau diagnosticând-o devreme se pot evita toate consecințele unei descoperiri tardive: suferința pacientului, costurile mai mari atât pentru familie cât și pentru societate, etc. Cum inima este un organ vital, fragil și mai dificil de reparat este lesne de înțeles de ce o prevenție corespunzătoare poate oferi copilului nostru o viață mai bună și un viitor cât mai lipsit de griji medicale.
Dr. Dan Ștefan
medic specialist cardiologie pediatrică
