Protecția solară, absolut necesară

Toți trebuie să ne protejăm de acțiunea razelor UV, indiferent de vârstă sau tip de piele și chiar dacă preferăm să stăm doar sub umbrelă.

Expunerea la soare are rolul ei benefic pentru organism mai ales pentru sinteza de vitamina D, prevenirea rahitismului la copii și a osteoporozei, ameliorarea durerilor articulare. Soarele este ca o terapie și pentru starea noastră de spirit pentru că stimulează producerea de endorfine.

Totuși, trebuie să ținem cont că reprezintă un factor de risc major pentru piele. El poate duce la îmbătrânirea accelerată a pielii, pigmentare, apariția alunițelor și pistruilor, alergii, arsuri solare sau cancere de piele.

Aceste aspecte nu trebuie să ne sperie atâta timp cât sunt respectate intervalele orare pentru expunerea la soare, recomandate de medicii dermatologi și folosim mijloace de protecție adecvate.

Prevenția este cea mai importantă abordare când vine vorba de soare. De aceea, un prim pas este să adresăm orice întrebare medicului dermatolog care ne poate ajuta cu sfaturi pentru tipul nostru de piele.

Putem să prevenim efectul razelor solare asupra pielii prin câteva metode simple și eficiente.

Expunerea la soare

Expunerea la soare se face în anumite intervale orare, iar dermatologii recomandă să stăm la soare dimineața, în intervalul 6-10 și apoi după amiază, după ora 17, când razele soarelui nu sunt nocive. La un calcul simplu reiese că intervalul 10-17 este de evitat. Atunci, soarele este cel mai periculos pentru pielea noastră și este indicat să stăm în zone acoperite și bine ventilate.

De asemenea, copiii sub trei ani nu trebuie lăsați să facă plajă.

Cu timpul, soarele a devenit din ce în ce mai periculos, mai ales pentru cei care avem pielea mai deschisă la culoare. Pentru evitarea arsurilor solare este indicat să stăm la plajă în mod progresiv. În felul acesta vom avea și un bronz frumos iar pielea nu va avea de suferit.

Cum ne protejăm de razele ultraviolete

Fie că stăm la soare sau ne plimbâm în plină vară, trebuie să avem la noi un kit esențial:

• o sticlă cu apă, pentru a preveni deshidratarea
• pălărie, șapcă sau eșarfă pentru a proteja capul de soare direct
• ochelari de soare cu protecție UV pentru ochi
• haine din materiale naturale, ușoare, pentru a proteja pielea și a nu transpira
• creme sau loțiuni cu factor de protecție solară (SPF) și un spray cu apă termală.

Ce sunt cremele cu factor de protecție solară (SPF) și cum le folosim?

Folosirea acestor produse a devenit o măsură obligatorie pentru a ne proteja pielea, mai ales în ultimul timp, când soarele este din ce în ce mai nociv.

Lumina solară se referă la două tipuri de radiații ultraviolete, UVA și UVB. Expunerea îndelungată la acestea poate cauza cancer de piele sau alte afecțiuni.

• UVA determină îmbătrânirea prematură a pielii ducând la apariția de riduri și pigmentări
• UVB sunt responsabile de arsurile solare.

De aceea trebuie să alegem dermatocosmetice pentru plajă care să aibă următoarele caracteristici:

• SPF 30 sau mai mare (50 sau 50+)
• oferă protectție cu un spectru larg (UVA/UVB)
• rezistență la apă
• textură ușoară pentru a intra ușor în piele.

Produsele pentru protecția solară pot fi disponibile sub mai multe forme: creme, loțiuni, uleiuri,  geluri, spray-uri, stick-uri.

Uneori alegerea poate fi grea, luând în calcul multitudinea de produse disponibile pe piață. Însă, acest lucru poate deveni mult mai ușor atunci când ții cont de tipul de piele pe care îl ai.

De aceea este necesar să ceri părerea unui medic dermatolog care îți poate spune ce tip de piele ai și poate explica particularitățile acesteia. Pielea cu tentă acneică sau alergică, rozaceea, pielea uscată, sensibilă sau seboreică, chiar și pielea arsă de soare au nevoie de îngrijire specifică.

Cum aplicăm crema pentru protecție solară?

Indiferent cât de bună este crema pentru protecție solară pe care o cumpărăm, ea va fi eficientă doar dacă este aplicată corect.

Iată câteva principii de aplicare a cremei de protecție solară pentru a fi eficientă:

• folosește câte o cremă specifică pentru diferite zone ale corpului: corp, față, buze, pe pielea sensibilă de sub ochi, chiar și pe păr (spray)
• crema se aplică pe pielea curată, în cantitate suficientă, cu 15 minute înainte de a ieși afară, pentru a se absorbi foarte bine în piele. Se aplică pe toată pielea, chiar dacă este acoperită de haine
• aplică un strat nou de cremă la fiecare 2 ore dacă stai la plajă, imediat după ce ieși din apă sau transpiri.

Cum trebuie să îngrijim pielea după plajă?

Îngrijirea pielii după plajă este o etapă foarte importantă, deoarece aceasta are nevoie de o hidratare eficientă pentru refacerea texturii. De multe ori, o expunere îndelungată la soare poate crea arsuri și pielea are nevoie de calmare. Putem folosi imediat apa termală și o cremă sau un gel special, după plajă. Acestea acționează extrem de eficient, calmează și hidratează imediat.

Să ai o vacanță minunată!

Sursa foto: Unsplash

The post Crema pentru protecție solară, prietena ta, vară de vară first appeared on ROSANA Medical.

Ce este acneea și cum apare pe pielea mea?

Acneea este o afecțiune a pielii provocată de acumularea de sebum, celule moarte de la suprafața pielii, impurități și chiar bacterii la nivelul foliculilor de păr. Acneea poate fi prezentă la nivelul feței, gâtului, umerilor, spatelui, toracelui și  brațelor, adică în zone care există o secreție de sebum mai accentuată.

Sebumul este o substanță uleioasă, produsă de glandele sebacee de la nivelul pielii și care este secretată în cantități diferite de la un individ la altul. Rolul sebumului este să mențină gradul de hidratare a pielii și al firelor de păr, deci este normal să fie prezent la acest nivel. În perioada adolescentei are loc o secreție mai intensă de sebum care este un factor declanșator pentru acnee. Pielea poate avea aspect lucios, diferit de cum o aveai in copilărie.

Deși nu este o afecțiune periculoasă, totuși, poate constitui o problemă estetică pentru majoritatea adolescenților. De aceea, este esențială îngrijirea strictă a pielii, iar acest ritual îl poți învața de la medicul dermatolog. Remediile citite online sau recomandate de o prietenă sau mătușă pot agrava starea pielii, ducând la efecte estetice nedorite pe termen lung: iritații ale pielii, cicatrici.

Cauzele apariției sau agravării acneei la adolescenți pot fi:

• modificările hormonale. La pubertate, hormonii androgeni (cunoscuți ca hormoni masculini) provoacă atât la fete cât și la băieți dilatarea glandelor sebacee și creșterea secreției de sebum. În plus, la fete, perioada dinaintea menstruației poate accentua leziunile acneice;
• unele medicamente, cum ar fi corticosteroizii;
• Deși nu induce apariția acnnei, stresul o poate agrava;
• Consumul anumitor alimente cum ar fi carbohidrații și laptele pot agrava acneea sau pot influenta tratamentul acesteia. Este recomandată o dieta sănătoasă si echilibrata în aceasta perioadă.

Care sunt leziunile ce apar în acneea la adolescenți?

Este ușor de sesizat începutul acestei perioade, în primul rând prin apariția leziunilor de pe piele (simptomele acneei). Acestea variază în funcție de severitatea afecțiunii.

Sursa foto: Pixabay

Putem descrie două tipuri majore de leziuni acneice: non-inflamatorii și inflamatorii.

Cele non-inflamatorii sunt de două tipuri:

• puncte albe, cu pori închiși și glande sebacee blocate, rămân sub piele, sunt neinfectate,
• puncte negre, cu pori deschiși și glande sebacee blocate. Sunt vizibile pentru că secreția glandelor ajunsă la suprafață oxidează.

Exista însă și leziuni inflamatorii pe piele, sunt în relief, roșii și dureroase, unele fiind infectate cu bacteriile prezente la suprafața acesteia. Sunt trei tipuri de simptome acneice în această categorie și toate evoluează din cele non-inflamatorii.

• papule, umflături ale pielii de culoare roz până la roșu, dureroase la atingere,
• pustule, le cunoaștem sub numele de coșuri, ele acumulează puroi în vârf dacă se produce o perforație la nivelul pielii și pătrund bacterii și celule moarte în pori,
• noduli, de dimensiuni mari, vizibili la suprafața pielii dar și profunzi, dureroși,
• chisturi, dureroase, pline de puroi, profunde, pot lăsa cicatrici după vindecare.

Cum știu daca am acnee?

Deși primele semne ce apar și pe care le poți observa în oglinda iți pot confirma ca ai acnee, diagnosticul corect este pus doar de medicul dermatolog în urma consultației.

Sigur, poți consulta medicul dermatolog chiar dacă nu ai acnee, poți afla rutina de îngrijire a pielii și produsele cosmetice utile pentru tipul tău de ten.

Ca sș in cazul primului controlul ginecologic, nu este nevoie să ai o afecțiune ca să mergi la medic. Vizitele de rutină la medicul specialist te ajuta să înțelegi modul cum funcționează organismul tău în adolescență cât și ce transformări pot apărea în această perioadă.

În urma clarificării acestui diagnostic, medicul dermatolog iți va prescrie cel mai potrivit tratament pentru tipul de acnee pe care îl ai. Tratamentul are în vedere câteva obiective importante:

• reducerea secreției de sebum,
• reducerea leziunilor acneice,
• tratarea inflamației și infecției bacteriene,
• evitarea apariției cicatricilor sau reducerea aspectului acestora.

În cazul tratamentului acneei trebuie să ai răbdare, rezultatele nu apar peste noapte, uneori este nevoie de luni de zile pentru a scăpa de leziuni.

Sursa foto: Arhiva Rosana Medical (All Rights Reserved)

Recomandări pentru igiena pielii cu acnee

• Pentru controlul secreției de sebum este indicat sa iți speli fata de doua ori pe zi cu apa caldă și un săpun pentru față, special, preferabil recomandat de medicul dermatolog.
• Dacă folosești fond de ten și alte produse pentru machiaj, asigura-te că faci întâi o demachiere foarte buna a tenului.
• Folosește produse pentru față (creme, protecție solară și fond de ten) care sunt non-comedogenice.
• Nu interveni asupra coșurilor de pe față prin stoarcere sau exfoliere pentru că vei risca să iriți tenul și mai mult.
• Evită să îți lași părul pe față și nu folosi produse de styling pentru acesta pentru că îți poate încărca porii.
• Evită să stai cu mâinile pe față.

Sursa foto principala: Pixabay

The post Cum abordăm acneea în adolescență first appeared on ROSANA Medical.

The post Importanța alimentației sănătoase la copil first appeared on ROSANA Medical.

Ce este aceasta? Este o boală sezonieră datorată ingestiei de produse contaminate cu diverși germeni, dintre care cei mai frecvenți sunt: bacteriile (Escherichia coli, Clostridium perfringens, Stafilococ sau Salmonella), virusurile (Norovirus, Rotavirus) sau paraziți. Boala debutează brusc cu stare generală modificată, dureri abdominale colicate, scaune diareice și vărsături, putând fi însoțită de cefalee, febră sau erupție urticariană.

De ce este important de recunoscut? Deoarece există riscul de deshidratare, iar copiii și bătrânii sunt încadrați în categoria de risc crescut, pentru că se deshidratează mai repede și fac forme mai severe de boală. Un lucru caracteristic la toxiinfectiile alimentare este ca apar în focar, adică la mai multe persoane care au consumat ”acel” aliment și au simptomele descrise. Boala este, în general, autolimitată și este necesar doar tratament simptomatic și aport hidric adecvat.

Ce trebuie să facem? În primul rând să menținem o igiena riguroasă, atât personală cât și a alimentelor și a ustensilelor folosite, prin spălatul pe mâini des, prin spălarea cu curățarea riguroasă a tocătoarelor utilizate în bucătarie, dar și prin spălatul legumelor și fructelor. În al doilea rând, produsele care sunt predispuse să se altereze mai repede în caldură, cum ar fi: carnea, fructele de mare, peștele, produsele lactate proaspete sau ouăle trebuie preparate termic pentru ca germenii sa fie inactivați. Un alt lucru important este să separăm produsele alimentare între ele, pentru a evita contaminarea încrucișată. Produsele din carne se țin pe raftul de jos al frigiderului, legumele și fructele pe raftul de sus, iar temperature din frigid va fi de 4-5 grade C.

Dacă simptomele sunt grave și persistă mai mult de 2-3 zile este recomandat să vă prezentați la medic pentru o evaluare medicală corectă.

În clinicile Rosana Medical, un medic pediatru poate consulta și evalua copilul dumneavoastră.

The post Toxiinfecțiile alimentare first appeared on ROSANA Medical.

Acneea reprezinta una dintre cele mai frecvente afectiuni dermatologice, determinată de inflamația unităților pilosebacee si umplerea porilor cu sebum favorizand astfel dezvoltarea bacteriilor in interiorul pielii. Poate fi parțial determinată genetic dar cauza cea mai frecventa este reprezentata de modificarile hormonale. Primele semne de acnee apar odată cu pubertatea, incepand cu varsta de 11-12 ani, având un apogeu la varsta de 16 -17 ani.

Apare sub forme diferite, de la mici puncte inflamate, numite cosuri, pana la pustule sau noduli. Zonele predispuse la acnee sunt cele care posedă un numar mare de glande sebacee: față, trunchi și uneori regiunea gluteală (fesieră).

Pentru a preveni apariția leziunilor cicatriceale, care sunt mult mai greu de corectat, este important ca tratamentul corect să fie inițiat precoce de către un medic dermatolog.

Netratarea la timp a acneei poate duce adolescentul către izolare socială cu sentimente de frustrare, furie, anxietate care dupa pot necesita un tratament complex și de lungă durată.

Ce putem face pentru a evita aparitia formelor grave de acnee?

O igiena zilnica riguroasa. Este recomandat ca tinerele adolescente să folosească doar produse de machiaj de calitate, adecvate tipului lor de ten sau pe cat posibil sa evite utilizarea lor, nu este recomandat schimbul de pensule de makeup.

Baietii trebuie sa schimbe lamele de ras des pentru a nu favoriza inmultirea bacteriilor, si sa nu instraineze aparatul de ras.

Factori care influenteaza aparitia acneei

Acneea poate fi influentata de o multitudine de factori: perioada premenstruala (la 70% din femei are loc o agravare premenstruala a acneei), expunerea la radiatiile ultraviolete, transpiratia, stresul, expunerea la diversi compusi chimici, caldura, uleiuri minerale, dieta – au fost incriminate consumul excesiv de ciocolata si unele alimente bogate in grasimi de tipul “junk food”.

The post Acneea in adolescenta first appeared on ROSANA Medical.

Dr. Alexandra Coroleuca – medic specialist pediatru

Infecția cu Helicpbacter pylori este o problemă de actualitate și adesea un element de îngrijorare pentru părinții copiilor cu dureri abdominale recurente. Din acest motiv am ales sa tratăm detaliat acest subiect și sa încercăm sa aducem o viziune corectă și clară asupra problemei, pornind de la date de actualitate din literatura de specialitate.

În ultima perioadă a crescut rezistența patogenului la antibioterapie, din cauza folosirii exhaustive atratamentului, chiar si în cazuri cu diagnostic incert.

Se cunoaște faptul că infecția cu Helicobacter pylori reprezintă una din cele mai frecvente cauze de ulcer peptic si de neoplasm gastric (1). La copil și adolescent însă, aceste complicații sunt foarte rare. În plus, unii autori susțin că H.p. în copilărie, se asociază cu beneficii imunologice mai târziu în viață (2).  Terapia de eradicare intens folosită  până în prezent (dubla antibioterspie și tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni) crește rata de rezistență a patogenului scăzând rata de vindecare.

Societataea Europeană de Gastroenterologie Hepatologie și Nutriție Pediatrică împreună cu Societatea Nord-Americană de Gastroenterologie Hepatologie și Nutriție Pediatrică au elaborate un ghid de management al infecției cu H. pylori la copil, cu un ultim up-date publicat în 2017. (3)

Conform ghidului, investigațiile de diagnostic pentru infecția H.p. la copil sunt justificate numai în cazul în care tratamentul infecției aduce beneficii care depășesc riscurile. Datele din literatura de specialitate, până la acest moment susțin investigarea și tratarea înfecției cu H.p. în cazurie cu suspiciune de ulcer peptic (2).

Recomandările actuale privind investigarea și tratamentul acestei afecțiuni sunt următoarele (3):

• Căutarea infecției cu H.p. la copilul cu ulcer gastric sau duodenal. Dacă acest agent patogen este identificat, se recomandă tratamentul pentru eradicarea sa.
• Nu se recomandă testarea pentru H.p. a copiilor cu dureri abdominale recurente funcționale, a copiilor cu anemie carențială (ca investigație de primă intenție) sau a copiilor cu deficit statural.
• Pentru diagnosticul de certitudine se recomandă endoscopie digestivă superioară și biopsie plus efectuarea examenului histopatologic (evidențierea H.P.) urmată de cultură sau testul rapid la urează. Se recomandă a se preleva cel puțin 6 biopsii.
• Antigenul fecal H.p. nu se recomandă ca metodă de diagnostic, ci se recomandă pentru evaluarea răspunsului terapeutic
• Nu se recomandă efectuarea serologiilor din sânge sau salivă pentru diagnosticul infecției cu H.p.
• În cazul în care infecția cu H.p. este o descoperire întâmplătoare endoscopică, se vor judeca atent riscurile și beneficiile inițierii terapiei
• Pentru eradicarea infecției cu H.p., se recomandă tripla terapie: dubla antibioterapie timp de 14 zile și tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni timp de 1 lună
• Pentru un răspuns favorabil la terapie, este foarte importantă complianța și aderența pacientului la tratament.

Copiii cu dureri abdominale recurente fără semen de alarmă, cel mai probabil au dureri abdominale funcționale, independent de infecția cu H.p . Căutarea acestui pathogen în aceste cazuri, nu adduce nici un beneficiu.

Semnele de alarmă includ: durere abdominală persistentă în cadranul superior drept sau în cadranul inferior drept, disfagie, odinofagie, vărsături persistente, sângerări digestive persistente/recurente, scădere ponderală, pubertate întârziată, istoric familial de boli inflamatorii intestinale, boală celiacă, ulcer peptic.

Un test noninvaziz pozitiv pentru infecția cu H.p. poate aduce anxietate în rândul pacienților și aparținătorilor și necesită confirmare endoscopică. De aceea aceste teste nu se recomandă de rutină, la pacienți care nu au indicații clare de infecție cu H.p.

Bibliografie:

1. Amieva M, Peek RM Jr. Pathobiology of Helicobacter pylori– associated gastric cancer. Gastroenterology 2016;150:64–78.
2. Sierra MS, Hastings EV, Goodman KJ. What do we know about benefits of H. pylori treatment in childhood? Gut Microbes 2013;4: 549–67.
3. Jones, N.L et al. Joint ESPGHAN/NASPGHAN Guidelines for the Management of elicobacter pylori in Children and Adolescents. JPGN 2017;64(6):991-1003

Hu Yi, Zhu Yin, Lu Nong-Hua. Novel and Effective Therapeutic Regimens for Helicobacter pylori in an Era of Increasing Antibiotic Resistance. Frontiers in Cellular and Infection Microbiology 2017;7: 168

The post Recomandări actuale privind infecția cu Helicobacter pylori (H.p.) la copil first appeared on ROSANA Medical.

S-a constatat că încă de la cea mai fragedă vârstă, la bebeluşii de 6 luni, poate apărea un tip de comportament simulat. Aceştia  pot da semene că le este foame doar pentru a obţine alinare, pentru a fi luaţi în braţe captând astfel atenţia celor din jur. Totuşi se poate vorbi mai clar despre tendinţa şi dorinţa de a minţi în momentul în care copilul achiziţionează capacitatea de a înţelege ce ar putea gândi celălalt. Copiii pot minţi doar în momentul în care pricep că adulţii din jur nu sunt omniscienţi şi că nu le pot citi toate gândurile şi intenţiile.

La aproximativ 3-5 ani cei mai mulţi copii pot traversa o perioadă despre care adulţii pot spune adesea că minciuna e ca respiraţia. Nu e deloc un motiv de îngrijorare pentru că imaginaţia debordantă şi activă este un semn de sănătate psihică, chiar dacă poate duce la neadevăruri care încalcă realitatea.

La copilul mic fantezia îndeplineşte o funcţie vitală, ajută la dezvoltarea cognitivă dar şi la explorarea unor scenarii care se pot desfăşura în condiţii de siguranţă.

Aşadar, copilul are nevoie de funcţia imaginaţiei şi a gândirii magice pentru a explora lumea fără pericolul de a încălca limitele. Fantezia şi realitatea se pot împleti în acest mod şi părinţii se alarmează judecând moral minciunile celor mici. Adulţii se sperie neînţelegând nevoia esenţială prin care un copil se poate delimita prin exersarea propriei voinţe de controlul omnipotent al părinţilor. Eul copilului se diferenţiază  de fuziunea emoţională cu mama, iar astfel îşi câştigă propria autonomie psihologică prin aceste comportamente normale.

Îngrijorarea poate sa apară în situaţia în care cel mic persistă în a minţi  frecvent la vârste mai mari. Motivele pot fi multiple: minte ca să iasă dintr-o încurcătură, de frică, de ruşine, dintr-o dorinţă de omnipotenţă, pentru a-şi construi un univers diferit de cel al adulţilor. Trebuie văzută cauza minciunilor la un nivel mai profund al funcţionării psihice şi nu judecând din punct de vedere moral. Un copil poate realiza că minţind scapă mai uşor de unele consecinţe care ţin de pedeapsă.

The post De ce mint copiii? first appeared on ROSANA Medical.

“Raceala comuna” este o afectiune virala cu simptome usoare, autolimitanta, cauzata de obicei de rhinovirusuri. Simptomele ating un maxim in ziua 2-3 de boala si ulterior se amelioreaza pe o durata de 10-14 zile!! Asadar, este absolut normal ca tusea si mucozitatile nazale sa dureze pana la 10-14 zile. Stim cu totii ca pragul de panica este foarte scazut si ca de multe ori dupa 5-7 zile de evolutie isi face loc antibioticul. Evolutia naturala a racelii este catre rezolvare in 10-14 zile, deci sa le explicam parintilor ca atat ei cat si noi trebuie sa avem putina rabdare in timp ce amelioram simptomele cu tratament strict simptomatic. In graficul de mai jos putem observa cum simptomele se remit treptat.

Reevaluarea copilului este necesara daca simptomele se agraveaza, respectiv: apar dispnee, odinofagie, febra inalta, tusea persistenta care pot indica aparitia complicatiilor. Altfel, cursul normal este catre vindecare.

Grafic preluat din UpToDate accesat in 31.10. 2019– The common cold in children: Management and prevention

Dr Andreia Nita, medic specialist Pediatrie

The post Probleme pediatrice de sezon – sa redefinim normalul first appeared on ROSANA Medical.